Am petrecut o mie, o mie şi ceva
De clipe rătăcit în privirea ta
Dar ştii că sunt hai hui, hoinar al nimănui
Doar drumul, el mă cheamă şi-mi spune că-s al lui
Doar drumul, el mă cheamă şi-mi spune că-s al lui
N-ai, n-ai, tu colţul meu de rai
Ascuns prin buzunare, un răsărit să-mi dai
Hai, hai, nu-ţi cer aripi să ai
Când cerul e prea rece şi nu poţi să mai stai
Atunci voi înţelege: nu ştii, nu poţi, nu vrei
Un răsărit să-mi dai...
Mai rup acum din mine vreo două amintiri
Să lumineze calea apuselor iubiri
Dar n-am să iau chiar tot, am să mai las ceva
Pentru un străin ce, poate, un răsărit va vrea
Pentru un străin ce, poate, un răsărit va vrea
N-ai, n-ai, tu colţul meu de rai
Ascuns prin buzunare, un răsărit să-mi dai
Hai, hai, nu-ţi cer aripi să ai
Când cerul e prea rece şi nu poţi să mai stai
Atunci voi înţelege: nu ştii, nu poţi, nu vrei
Un răsărit să-mi dai...
N-ai, n-ai, tu colţul meu de rai
Ascuns prin buzunare, un răsărit să-mi dai
Hai, hai, nu-ţi cer aripi să ai
Când cerul e prea rece şi nu poţi să mai stai
Atunci voi înţelege:
Nu ştii, nu poţi, nu vrei
Nu ştii, nu poţi, nu vrei
Nu ştii, nu poţi, nu vrei